Mai multe informatii ― Română

Impetigo, cea mai frecventă infecție bacteriană a pielii la copiii cu vârste între doi și cinci ani, apare în două forme principale: nonbuloasă (≈70 % din cazuri) și buloasă (≈30 % din cazuri). Impetigo nonbuloasă este de obicei cauzată de Staphylococcus aureus sau Streptococcus pyogenes. Se manifestă prin cruste de culoarea mierii pe față și pe membre și poate afecta zona în care pielea este lezată, cum ar fi mușcăturile de insecte, eczemele sau leziunile herpetice. Impetigo buloasă, cauzată exclusiv de S. aureus, produce bule mari, văluri și afectează în mod obișnuit zonele în care pielea se freacă. Ambele forme dispar de obicei în două‑trei săptămâni, fără cicatrici, iar complicațiile sunt rare; glomerulonefrita poststreptococică este cea mai gravă. Tratamentul constă în antibiotice topice (mupirocin, retapamulin, fusidic acid). Antibioticele orale pot fi necesare în cazul impetigo cu bule mari sau când tratamentul topic nu este fezabil. Printre antibioticele orale utilizate se numără amoxicillin/clavulanate, dicloxacillin, cephalexin, clindamycin, doxycycline, minocycline, trimethoprim/sulfamethoxazole și macrolidele; penicilina nu este eficientă. Dezinfectanții topici nu înlocuiesc antibioticele și ar trebui evitați. Fusidic acid, mupirocin și retapamulin sunt eficiente împotriva S. aureus sensibil la meticilină și a infecțiilor streptococice. Clindamycin este util pentru infecțiile suspectate cu methicillin‑resistant S. aureus. Trimethoprim/sulfamethoxazole acționează împotriva S. aureus rezistent la meticilină, dar nu este suficient pentru infecția cu streptococ.
Impetigo, the most common bacterial skin infection in children aged two to five, comes in two main types: nonbullous (70% of cases) and bullous (30% of cases). Nonbullous impetigo is typically caused by Staphylococcus aureus or Streptococcus pyogenes. It's recognized by honey-colored crusts on the face and limbs and mainly targets the skin or can infect insect bites, eczema, or herpetic lesions. Bullous impetigo, caused solely by S. aureus, leads to large, flaccid bullae and often affects areas where skin rubs together. Both types usually clear up within two to three weeks without scarring, and complications are rare, with poststreptococcal glomerulonephritis being the most severe. Treatment involves topical antibiotics (mupirocin, retapamulin, fusidic acid). Oral antibiotics might be necessary for impetigo with large bullae or when topical treatment isn't feasible. While several oral antibiotics (amoxicillin/clavulanate, dicloxacillin, cephalexin, clindamycin, doxycycline, minocycline, trimethoprim/sulfamethoxazole, macrolides) are options, penicillin isn't effective. Topical disinfectants aren't as good as antibiotics and should be avoided. Fusidic acid, mupirocin, retapamulin are effective against methicillin-susceptible S. aureus and streptococcal infections. Clindamycin is useful for suspected methicillin-resistant S. aureus infections. Trimethoprim/sulfamethoxazole works against methicillin-resistant S. aureus, but isn't enough for streptococcal infection.

Impetigo este o infecție comună a pielii, cauzată de bacterii, care se răspândește ușor prin contact. De obicei, se manifestă prin pete roșii acoperite de o crustă gălbuie și poate provoca mâncărime sau durere. Această infecție este cea mai frecventă la copiii care trăiesc în zone calde și umede. Poate apărea sub formă de vezicule sau fără ele. Deși afectează adesea fața, poate apărea oriunde există o ruptură a pielii. Diagnosticul se bazează în principal pe simptome și pe aspectul leziunilor. Tratamentul include, de obicei, antibiotice, atât locale, cât și orale, împreună cu gestionarea simptomelor.
Impetigo is a common infection of the superficial layers of the epidermis that is highly contagious and most commonly caused by gram-positive bacteria. It most commonly presents as erythematous plaques with a yellow crust and may be itchy or painful. The lesions are highly contagious and spread easily. Impetigo is a disease of children who reside in hot humid climates. The infection may be bullous or nonbullous. The infection typically affects the face but can also occur in any other part of the body that has an abrasion, laceration, insect bite or other trauma. Diagnosis is typically based on the symptoms and clinical manifestations alone. Treatment involves topical and oral antibiotics and symptomatic care.