Keloid - Cheloid https://en.wikipedia.org/wiki/Keloid
https://en.wikipedia.org/wiki/Keloid
☆ AI Dermatology — Free ServiceÎn rezultatele Stiftung Warentest din Germania din 2022, satisfacția consumatorilor față de ModelDerm a fost doar puțin mai mică decât în cazul consultațiilor plătite de telemedicină. relevance score : -100.0%
References Keloid 29939676
 Keloid 29939676 NIH
Cheloizii se formează datorită vindecării neobișnuite după leziuni sau inflamații ale pielii. Factorii genetici și de mediu contribuie la dezvoltarea lor, cu o incidență mai mare la persoanele cu pielea închisă de origine africană, asiatică și hispanică. Cheloizii apar atunci când fibroblastele devin hiperactive, producând colagen în exces și factori de creștere. Acest lucru duce la formarea de fascicule mari, anormale de colagen, cunoscute sub denumirea de colagen cheloidal, împreună cu o proliferare a fibroblastelor. Clinic, cheloizii se prezintă ca noduli fermi, de consistență cauciucată, în zonele lezate anterior. Spre deosebire de cicatricile normale, aceștia se extind dincolo de marginea inițială a traumatismului. Pacienții pot resimți durere, mâncărime sau senzație de arsură. Există diverse opțiuni de tratament, inclusiv injecții cu steroizi, crioterapie, intervenții chirurgicale, radioterapie și terapie cu laser.
Keloids result from abnormal wound healing in response to skin trauma or inflammation. Keloid development rests on genetic and environmental factors. Higher incidences are seen in darker skinned individuals of African, Asian, and Hispanic descent. Overactive fibroblasts producing high amounts of collagen and growth factors are implicated in the pathogenesis of keloids. As a result, classic histologic findings demonstrate large, abnormal, hyalinized bundles of collagen referred to as keloidal collagen and numerous fibroblasts. Keloids present clinically as firm, rubbery nodules in an area of prior injury to the skin. In contrast to normal or hypertrophic scars, keloidal tissue extends beyond the initial site of trauma. Patients may complain of pain, itching, or burning. Multiple treatment modalities exist although none are uniformly successful. The most common treatments include intralesional or topical steroids, cryotherapy, surgical excision, radiotherapy, and laser therapy.
 Keloid treatments: an evidence-based systematic review of recent advances 36918908
 Keloid treatments: an evidence-based systematic review of recent advances 36918908 NIH
Cercetarea actuală sugerează că gelul sau foliile de silicon, împreună cu injecțiile cu corticosteroizi, reprezintă tratamentul inițial preferat pentru cheloizi. Pot fi luate în considerare și tratamente suplimentare, cum ar fi 5-fluorouracil (5-FU) intralezional, bleomicina sau verapamil, deși eficacitatea lor variază. Terapia cu laser, atunci când este combinată cu injecții cu corticosteroizi sau cu steroizi topici sub ocluzie, poate îmbunătăţi penetrarea medicamentelor. Pentru cheloizii recalcitranţi, îndepărtarea chirurgicală urmată de radioterapie imediată s-a dovedit eficientă. În cele din urmă, utilizarea foliilor de silicon și a terapiei cu presiune reduce probabilitatea recurenţei cheloidelor.
Current literature supports silicone gel or sheeting with corticosteroid injections as first-line therapy for keloids. Adjuvant intralesional 5-fluorouracil (5-FU), bleomycin, or verapamil can be considered, although mixed results have been reported with each. Laser therapy can be used in combination with intralesional corticosteroids or topical steroids with occlusion to improve drug penetration. Excision of keloids with immediate post-excision radiation therapy is an effective option for recalcitrant lesions. Finally, silicone sheeting and pressure therapy have evidence for reducing keloid recurrence.
 Keloids: a review of therapeutic management 32905614
 Keloids: a review of therapeutic management 32905614 NIH
În prezent, nu există un tratament unic care să garanteze o rată constantă scăzută de recurență a cheloizilor. Cu toate acestea, opțiunile în creștere, cum ar fi utilizarea laserelor în combinație cu steroizi sau combinarea 5‑fluorouracil cu steroizi, se dovedesc promițătoare. Cercetările viitoare s‑ar putea concentra pe eficacitatea noilor terapii, cum ar fi grefarea autologă a grăsimilor sau terapiile pe bază de celule stem, pentru gestionarea cheloizilor.
There continues to be no gold standard of treatment that provides a consistently low recurrence rate; however the increasing number of available treatments and synergistic combinations of these treatments (i.e., laser-based devices in combination with intralesional steroids, or 5-fluorouracil in combination with steroid therapy) is showing favorable results. Future studies could target the efficacy of novel treatment modalities (i.e., autologous fat grafting or stem cell-based therapies) for keloid management.
 Scar Revision 31194458
 Scar Revision 31194458 NIH
Cicatricile sunt o parte comună a procesului de vindecare după leziuni cutanate. În mod ideal, acestea ar trebui să fie plate, subțiri și să se potrivească cu culoarea pielii. Numeroși factori pot împiedica vindecarea adecvată a rănilor, cum ar fi infecția, fluxul sanguin redus, ischemia și trauma. Cicatricile groase, mai întunecate decât pielea înconjurătoare sau care se contractă excesiv pot provoca probleme semnificative atât la nivel funcțional, cât și emoțional.
Scars are a natural and normal part of healing following an injury to the integumentary system. Ideally, scars should be flat, narrow, and color-matched. Several factors can contribute to poor wound healing. These include but are not limited to infection, poor blood flow, ischemia, and trauma. Proliferative, hyperpigmented, or contracted scars can cause serious problems with both function and emotional well-being.
 
Cicatricile cheloide sunt observate mai frecvent la persoanele de origine africană, asiatică sau hispanică. Persoanele cu vârste cuprinse între 10 și 30 de ani au o tendință mai mare de a dezvolta un cheloid decât vârstnicii.
Deși apar de obicei la locul unei leziuni, cheloid (keloid) poate apărea și spontan. Ele pot apărea la locul unui piercing și chiar de la ceva atât de simplu precum un coș sau o zgârietură. Acestea pot rezulta din cicatrici severe de acnee sau varicelă, infecție la locul unei plăgi, traume repetate, tensiune excesivă a pielii în timpul închiderii plăgii sau prezența unui corp străin în rană.
Cicatricile cheloide se pot dezvolta după o intervenție chirurgicală. Ele sunt mai frecvente în anumite zone, cum ar fi pieptul central (sternotomie), spatele și umerii (de obicei ca urmare a acneei) și lobii urechii (piercing‑ul urechii). Pot apărea și pe alte piercinguri corporale. Cele mai frecvente localizări sunt lobii urechilor, brațele, regiunea pelviană și zona de deasupra claviculei.
Tratamentele disponibile sunt presoterapie, folie cu gel de silicon, acetonidă intra‑lezională de triamcinolon, criochirurgie, radiații, laserterapie, interferon, 5‑FU și excizie chirurgicală.
○ Tratament
Cicatricile hipertrofice se pot îmbunătăţi cu 5‑10 injecţii intra‑lezionale cu steroizi, la interval de o lună.
#Triamcinolone intralesional injection
Tratamentul cu laser poate fi încercat pentru eritemul asociat cu cicatrice, dar injecțiile cu triamcinilonă pot, de asemenea, ameliora eritemul prin aplatizarea cicatricei.
#Dye laser (e.g. V-beam)