Mai multe informatii ― Română

Urticarial vasculitis este o afecţiune rară, marcată de episoade de urticarie de lungă durată sau recurente. Deşi simptomele cutanate pot semăna cu cele ale urticariei cronice, ele sunt distincte, deoarece leziunile rămân cel puţin 24 de ore şi pot lăsa pete întunecate după estompare. Deşi, în majoritatea cazurilor, cauza este necunoscută, boala poate fi declanşată de anumite medicamente, infecţii, boli autoimune, tulburări hematologice sau cancer. Unele studii au raportat legătura cu gripa COVID‑19 şi H1N1. Boala poate afecta, de asemenea, alte organe – muşchi, rinichi, plămâni, stomac şi ochi. Deşi o anumită examinare histologică a ţesuturilor poate confirma diagnosticul, aceasta nu este întotdeauna necesară. Tratamentul începe de obicei cu dapsona, colchicina, hidroxiclorochina sau, în unele cazuri, cu antibiotice. Pentru formele mai severe pot fi necesare medicamente imunosupresoare, cum ar fi metotrexatul sau corticosteroizii. Recent, terapiile biologice (rituximab, omalizumab, inhibitori ai interleukinei‑1) s-au dovedit promiţătoare în cazurile dificile.
Urticarial vasculitis is a rare clinicopathologic entity that is characterized by chronic or recurrent episodes of urticarial lesions. Skin findings of this disease can be difficult to distinguish visually from those of chronic idiopathic urticaria but are unique in that individual lesions persist for ≥24 hours and can leave behind dusky hyperpigmentation. This disease is most often idiopathic but has been linked to certain drugs, infections, autoimmune connective disease, myelodysplastic disorders, and malignancies. More recently, some authors have reported associations between urticarial vasculitis and COVID-19, as well as influenza A/H1N1 infection. Urticarial vasculitis can extend systemically as well, most often affecting the musculoskeletal, renal, pulmonary, gastrointestinal, and ocular systems. Features of leukocytoclastic vasculitis seen on histopathologic examination are diagnostic of this disease, but not always seen. In practice, antibiotics, dapsone, colchicine, and hydroxychloroquine are popular first-line therapies, especially for mild cutaneous disease. In more severe cases, immunosuppressives, including methotrexate, mycophenolate mofetil, azathioprine, and cyclosporine, as well as corticosteroids, may be necessary for control. More recently, select biologic therapies, including rituximab, omalizumab, and interleukin-1 inhibitors have shown promise for the treatment of recalcitrant or refractory cases.

Un bărbat de 35 de ani s‑a prezentat cu un istoric de 15 zile de erupții cutanate roșii aprinse, dureroase, pe ambele coapse și picioare, asociate cu dureri articulare. În săptămâna precedentă apariției erupției, a avut o infecție a tractului urinar. Pielea prezenta multiple plăci sensibile, în formă de inel, parțial albă, roșii, pe ambele coapse și picioare. S‑a administrat prednisolon oral (40 mg/zi) timp de o săptămână, împreună cu un antihistaminic non‑somnolent (fexofenadină). În decurs de o săptămână, toate leziunile au dispărut complet. În cele 6 luni de urmărire regulată nu au recăzut erupții cutanate.
A 35-year-old man came in with a 15-day history of bright red, painful rashes on both thighs and legs, along with joint pain. He had a urinary tract infection for a week before the rash appeared. His skin showed several tender, ring-shaped, partially blanchable, red plaques on both sides of his thighs and legs. He was given oral prednisolone (40mg/day) for a week along with a non-drowsy antihistamine (fexofenadine). Within a week, all the rashes disappeared completely. There were no more rashes during the next 6 months of regular check-ups.